Un reportaj cutremurător despre orfelinatele comuniste din România a fost difuzat de postul britanic de televiziune BBC. Un român care a crescut într-un orfelinat pentru "nerecuperabili", le-a povestit reporterilor britanici despre condiţiile îngrozitoare în care a trăit o perioadă.
Ultima emisiune "Martor" realizată de BBC a avut ca temă orfelinatele din perioada comunistă, iar cel care le-a prezentat jurnaliştilor condiţiile îngrozitoare din instituţiile destinate orfanilor este Izidor Ruckel. El a crescut într-un orfelinat destinat copiilor cu handicap, catalogat drept "spital pentru nerecuperabili".
La vârsta de şase luni, bărbatul s-a îmbolnavit de poliomielită. Părinţii l-au dus la câteva spitale, după care l-au abandonat în Sighetu Marmaţiei. Statul l-a plasat apoi într-un orfelinat pentru copii cu handicap. A stat aici până la vârsta de 11 ani, când a fost adoptat de o familie din California.
Izidor Ruckel - Din primul moment în care ne amintim de noi, doar asta am ştiut. Nu am avut compasiune, sentimente, emoţii. Existam doar ca să vegetăm. Eram doar animale sălbatice care trebuiau închise în cuşti, cam aşa eram consideraţi.
În noile condiţii de viaţă la care nici nu visa, tot nu s-a putut acomoda într-o familie. Voia cu disperare să se întoarcă în orfelinatul groazei pentru că se obişnuise cu sălbăticia şi lipsurile. Frământat de întrebări, în urmă cu câţiva ani şi-a căutat familia. A vizitat şi orfelinatul în care a crescut şi abia atunci a înţeles că viaţa i-a fost cu adevărat salvată de părinţii adoptivi.
Izidor Ruckel - Dacă nu aş fi venit în America, aş fi fost fie pe străzi, fie mort. Există atât de mulţi copii care sunt aruncaţi din sistem. În fiecare oraş din Romania în care am fost, sau în fiecare judeţ, când vezi un adult aşezat sau în picioare legănându-se faţă - spate sau făcând ceva ce doar o persoană instituţionalizată ar face, recunoşti imediat: acea persoană a crescut într-o instituţie.
Bărbatul le-a mai povestit jurnaliştilor că şi acum, uneori i se face dor de acel orfelinat, iar apropiaţii lor nu îl pot înţelege. Deşi ştie că era căminul groazei, încă îl numeşte "casa noastră".
