Frumoase şi educate, îmbrăcate după ultima modă de la Paris, damele de bordel formau lumea pestriţă a prostituţiei de acum un secol.
O lume aparte, plină de secrete, plăceri şi bani. Rujate strident, cu priviri galeşe care înmuiau şi piatra, fetele cucereau pe loc inimile tinerilor ori pensionarilor, care le urmau vrăjiţi în budoare, în căutarea pasiunii.
Cea mai fidelă radiografie a epocii în care plăcerea era vândută la orice colţ de stradă a realizat-o Constantin Beldie în lucrarea “Memorii.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950)-Editura Albatros, Bucureşti-2000 ”, lucru pe care îl şi mărturiseşte de altfel: “În Bucureştiul de odinioară, "oraşul cu o sută de oraşe", atât de drag prietenului Tudor Arghezi, pentru dulceaţa vieţii şi pitorescul promiscuităţilor, scriitorul aci de faţă a putut privi într-o lungă, prea lungă jumătate de veac, la desfăşurarea unor prefaceri epocale, legate toate de scurgerea neliniştită şi implacabilă a vremilor...".
Pe la începutul anului 1900 şi mai ales în perioada interbelică, scrie Beldie, prostituţia devenise un lucru obişnuit. În anul 1927, de exemplu, în România, era aproximativ 12.000 de femei care vindeau plăceri. Tarifele, implicit impozitele, erau diferite, în funcţie de categoria bordelului.
"La intrarea în bordel se plătea o taxă de intrare, iar clientul primea un bilet. În anii ’20, prostituatele câştigau, în medie, 7.500 de lei pe lună. Doar 10% dintre ele strângeau peste 10.000 de lei, în vreme ce un muncitor câştiga, în medie, 2.000 de lei, un avocat – 6.000 de lei, un medic – 9.000 de lei, iar un ministru 54.000 de lei”, notează autorul.
Fişa de sănătate Între anii 1925 – 1927, în baza unei noi legi apărute, era interzisă prostituţia în casele de toleranţă, iar persoanele care vroiau să practice în continuare această meserie se expuneau riscului penal al delictului de contaminare cu boli venerice.
Condica a fost înlocuită cu o fişă de sănătate care a devenit confidenţială şi cuprindea starea de sănătate a persoanelor care prestau.
Într-un document din 1927 este menţionat faptul că, în România, practicau prostituţia 12.431 femei: 9.610 românce, 8 italience, 17 franţuzoaice, 18 grecoaice, 61 rusoaice, 25 turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 poloneze, 171 cehoaice şi 947 de alte naţionalităţi. În 1930, a apărut legea sanitară, prin care trebuiau desfiinţate casele de toleranţă, iar prostituţia era scoasă în afara legii, dar “meseria” a continuat să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor.
Citeste despre tarifele personale ale prostituatelor pe adevarul.ro.
Sexul pe bani acum o suta de ani. Ce scria pe abonamentul de la bordel si care era tariful unei prostituate
