Dragostea este una dintre cele mai importante şi totuşi de neînţeles emoţii pe care le experimentăm de-alungul vieţii. Deoarece creierul uman se conectează în mod natural cu alte persoane, sentimentul de singurătate şi frica de respingere sunt resimţite ca o ameninţare la adresa supravieţuirii.
Astfel, din motive biologice şi culturale, majoritatea dintre noi avem tendinţa să credem că avem nevoie de o poveste de dragoste pentru a ne simţi cu adevărat împliniţi. Totuşi, în realitatea, dragostea resimţită nu este neapărat o stare ce nu se poate schimba, dimpotrivă. O relaţie de dragoste de lungă durată nu este automată, ea cere multă implicare, altruism, precum şi acceptul de a fi vulnerabil.
Iată, aşadar, câteva informaţii despre ce este şi nu este dragostea, în viziunea oamenilor de ştiinţă!
Dragostea nu este sinonimă cu pasiunea sau dorinţa
Atracţia fizică este un factor important în orice relaţie, însă dragostea emoţională nu este sinonimă cu dorinţa. Este şi motivul pentru care aventurile de o noapte nu durează, în cele mai multe dintre cazuri.
De altfel, oamenii de ştiinţă au scanat creierele umane în timp real pentru a determina în ce condiţii se manifestă emoţii precum dorinţa şi dragostea: dragostea apare în zona creierului legată de empatie şi îngrijire, în timp ce dorinţa se manifestă în zona de motivare/recompense.
Dragostea poate fi atât un sentiment de moment cât şi o stare de spirit
Studii recente confirmă faptul că dragostea este resimţită ca o stare de comuniune, astfel că în acest moment de conexiune profundă, persoanele îndrăgostite îşi sincronizează expresiile faciale, gesturile şi chiar ritmul fiziologic.
De asemenea, dragostea poate fi o stare emoţională în care ne pasă pentru binele aproapelui, în care simţim durerea altor persoane sau chiar motivaţia de a alina duferinţele celorlalţi. Continuarea pe clicksanatate.ro.
Cum arata dragostea, in viziunea oamenilor de stiinta
