A pătruns în Europa cu statului de condimente. Picant, asemeni piperului, dar şi cu proprietăţi aromatice, ghimbirul, caci despre el este vorba, şi-a făcut repede loc în bucate, unde e folosit însă cu parcimonie, datorită intensităţii gustului. Curând, însă, şi-a devoalat şi proprietăţile terapeutice, unele dintre ele neaşteptate, miraculoase. Deşi vorbim curent despre „rădăcina de Ghimbir”, de fapt este vorba despre rizomii (foarte bine dezvoltaţi) ai plantei de ghimbir.
Ghimbirul este apreciat pentru proprietăţile sale de tonic şi energizant, ajută în circulaţia periferică proastă, stimulează metabolismul, detoxifică, arde grăsimile. Şi aceastea sunt doar o parte dintre afecţiunile în tratarea cărora îşi dovedeşte eficienţa. Iată alte câteva întebuinţări ale sale în medicina alopată:
1. Are proprietăţi anticancerigene
Ghimbirul este una dintre plantele care pot avea efect miraculos asupra neoplasmelor - mai ales a celor incipiente - şi în rpevenirea apariţiei de formaţiuni tumorale. Are nu doar proprietăţi anticancerigene, ci şi antioxidante, luptând din toate puterile pentru imunizarea organismului, dacă îl consumăm regulat.
2. Are efect asupra feritilităţii
Introducerea ghimbirului în alimentaţia curentă poate ajuta în probleme de fertilitate, atât la femei cât şi, mai ales, la bărbaţi, fiind un bun vasodilatator. În ce le priveşte pe femei, este ştiut că ghimbirul ajută (şi) în cazurile de frigiditate. De asemenea, un sirop pregătit din ghimbir este recunoscut în Orient pentru efectele lui afrodiziace.
3. Bun în cura de slăbire
Pentru că accelerează metabolismul, ghimbirul este recmandat ca adjuvant şi în curele de slăbire, efectul fiind destul de repede vizibil.
Cum se păstrează ghimbirul?
Întreg, la rece (dar cu cât mai puţină umezeală) şi ferit de lumină, tăiat felii şi uscat sau dat pe răzătoare şi pus la păstrare cu zahăr (acesta din urmă se va folosi numai pentru deserturi sau sosuri dulci-picante). De asemena, feliile de ghimbir, fierte cu zahăr, se pot păstra la borcan ca un fel de... dulceaţă, folosite tot în preparate culinare sau ceaiuri cu uz medicinal.
Reţete:
Siropul afrodiziac de ghimbir: se obţine prin fierberea feliilor de ghimbir într-un sirop gros de zahăr. Feliile rămân cărnoase, dar nu mai sunt la fel de iuţi. Nu trebuie exagerat însă cu consumul lor.
Ceaiul de ghimbir: nu se va face foarte concentrat, feliile de ghimbir se pun în apa care fierbe şi, după primele 2 minute se trage de pe foc, se acoperă, şi se lasă pentru ca să-şi extragă substanţele vindecătoare. Acest ceai e ideal în răceli, în calmarea inflamaţiilor gâtului, pentru scăderea febrei etc. Pentru un ceai energizant se vor adăuga: miere (sau zahăr brun), felii de lămâie, dar şi alte condimente, precum lemnul dulce, piperul negru, scorţişoara, fenicului, coriandrul, rozmarinul sau anasonul, scrie antenasatelor.ro.
Tinctura de ghimbir: se obţine prin punerea ghimbirului felii sau ras la mcerat în alcool, timp de 72 de ore. Este ideală în tratarea astmului.
Berea de ghimbir: este recunoscută pentru că redă pofta de viaţă, revitalizează şi reglează digestia. Îşi are originea în Anglia secolului al XVIII-lea, dar acum a devenit favorita Americii.









