Are un nume care sună a basm, o genealogie descifrată abia de genetica modernă şi o carieră de puţin peste un secol. În acest răstimp, Feteasca regală a devenit cel mai cultivat soi de struguri de vin din România: 12.105,53 de hectare, potrivit datelor ONVPV din 2026, înaintea Feteştii albe (11.864,31 ha) sau a Merlot-ului (10.907,91 ha). Puţine soiuri spun atât de bine povestea vinului românesc modern, de la viile săseşti de pe Târnave până la spumantele şi vinurile de terroir de astăzi.
O fetiţă din Daneş
Soiul s-a născut în Transilvania, în jurul localităţii Daneş, pe valea Târnavei Mari. Studiile ampelografice din anii '50 plasează apariţia lui după dezastrul produs de filoxeră, deci după 1880. A fost fixat în cultură de A. Ligner, predicator la biserica luterană din Daneş, cu ajutorul lui A. Krafft, pepinierist amator din Mălâncrav, care în 1903 a plantat aproximativ 1.000 de viţe pe o colină din sudul satului. Localnicii îi spuneau Dănăşană, Galbenă de Ardeal sau, simplu, Fetiţă.
Originea lui a stârnit dispute decenii la rând. Unii specialişti vedeau în el o încrucişare între Fetească albă şi Grasă de Cotnari, alţii între Fetească albă şi Honigler sau Frâncuşă albă. Analizele genetice au închis discuţia: Feteasca regală este rezultatul unei încrucişări naturale, fără nicio intervenţie umană, între Fetească albă (mama) şi Frâncuşă (tatăl), aşa cum apare astăzi în paşaportul soiului din catalogul internaţional VIVC.
De la fetiţă la regală
Numele a venit, cum se întâmplă adesea în lumea vinului, dintr-o întâlnire între un vin şi un om important. Pepinieriştii din Mediaş l-au răspândit în regiune sub numele de Dünnesdörfer Königsast.
Cât despre botezul regal, circulă două versiuni, ambele plasate în anii '20. Prima îl are în centru pe Regele Ferdinand, care ar fi gustat vinul la o expoziţie agricolă, ar fi întrebat cum se numeşte şi, aflând că i se spune „fetiţă", ar fi hotărât ca numele să rămână. Producătorul mediaşean Michael Ambrosi Jr. l-ar fi numit de atunci „fetiţă de împărat". A doua versiune îl are în centru pe pepinieristul Friedrich Caspari, care ar fi prezentat în 1925, la o expoziţie din Bucureşti, un vin numit Fetească regală. Dacă aşa stau lucrurile, numele a fost mai întâi al unui vin şi abia apoi al soiului. Literatura de specialitate a preluat noua denumire treptat: în 1957, soiul apărea încă drept Galbenă de Ardeal, cu sinonimele Fetească regală şi Fetească de Daneş.
Centrul de greutate al Feteştii regale s-a mutat departe de locul de naştere. Moldova concentrează astăzi cea mai mare parte a plantaţiilor (aproximativ 6.450 ha), urmată de Muntenia-Oltenia (puţin peste 2.000 ha) şi abia apoi de Transilvania (în jur de 1.750 ha), restul fiind împărţit între celelalte regiuni viticole ale ţării. La nivel de judeţ, Vrancea domină clar, cu 5.000 de hectare, urmată de Alba, Vâlcea, Prahova şi Galaţi.
Un soi, multe vinuri
Paşaportul VIVC descrie gustul Feteştii regale drept neutru, fără particularităţi. Cine a gustat câteva vinuri din acest soi ştie că descrierea e incompletă. Tocmai această discreţie aromatică, sprijinită de o aciditate bună, îl face unul dintre cele mai versatile soiuri româneşti.
În varianta cea mai cunoscută, Fetească regală dă vinuri albe proaspete şi crocante, cu note de flori de câmp, mere galbene, pere, caise şi piersici. Lucrată cu struguri bine copţi şi maturată cu răbdare, în sticlă sau în lemn, capătă structură, arome de miere şi fructe coapte şi un potenţial de învechire pe care puţini l-ar fi bănuit acum câteva decenii. Multă vreme românii au cunoscut-o mai ales în variante demiseci, iar mulţi o asociază şi astăzi cu acest stil.
Aciditatea o recomandă şi pentru vinuri spumante, atât în cupaje cu Chardonnay şi Pinot Noir, cât şi ca soi unic. Mai mult, din Fetească regală se obţin distilate de vin şi chiar verjus, sucul strugurilor culeşi înainte de maturitate, folosit în bucătărie în locul lămâii sau al oţetului.
De la Târnave la Dobrogea
Cea mai mare suprafaţă de Fetească regală din România, şi implicit din lume, se află la Jidvei, în Podgoria Târnavelor, la câţiva zeci de kilometri de Daneş: peste 800 de hectare, aproape jumătate din tot ce este plantat cu acest soi în Transilvania. Aici soiul a fost declinat în aproape toate formele lui, de la Tradiţional, prezent pe piaţă de peste 40 de ani, la vinuri premium precum Grand Reserve 2009 sau gama de terroir Spirit, şi de la spumante la vinars şi verjus.
La celălalt capăt al ţării, Crama Histria, parte a grupului Vintruvian Estates şi cunoscută drept „The Wild Yeast Winery", a făcut din Feteasca regală vinul ei reper. Fleur Royale porneşte de la un hectar de vie plantat în 1983 pe Colinele Dobrogei, cu randamente mici, iar strugurii trec printr-o macerare pe pieliţe care îi dă vinului o culoare de miere şi arome de caise confiate, gutui şi nucă verde. Fermentaţia se face exclusiv cu drojdii sălbatice, venite din vie. Recolta 2025 a adus şi o versiune spumantă, primul spumant al cramei, tot din Fetească regală fermentată spontan: proaspătă şi vivace, cu note de mere verzi, caise, fân şi flori de soc.
În nordul Transilvaniei, podgoria Lechinţa arată o altă faţă a soiului. La Jelna, în Bistriţa-Năsăud, Feteasca regală creşte la 650 de metri altitudine şi are dreptul de a purta menţiunea „produs montan". În aceeaşi podgorie, la Batoş, în judeţul Mureş, Liliac a făcut din ea unul dintre vinurile emblemă ale cramei, răsplătit în 2024 cu medalie de aur la Mundus Vini.
În vestul ţării, Cramele Recaş au dus Feteasca regală acolo unde puţini o aşteptau: pe piaţa britanică. Crama exportă în Marea Britanie de peste 25 de ani, iar cofondatorul Philip Cox declara în 2022 că vinde acolo aproape un milion de sticle de Fetească regală pe an. Este, probabil, cea mai convingătoare dovadă că soiul poate fi înţeles şi dincolo de graniţele ţării.
Vedeta noii generaţii
Dacă Feteasca neagră a fost, în ultimele două decenii, fanionul vinului românesc, generaţia care vine pare să privească spre sora ei mai tânără. Într-un articol recent, mai mulţi oenologi sub 40 de ani au fost întrebaţi ce vin îi descrie şi ce soi ar trimite să reprezinte România în lume. Feteasca regală a revenit iar şi iar în răspunsuri. Pentru Paula Bota, de la Liliac, este un soi „versatil, dibaci", care poate da un vin proaspăt sau unul rotunjit în baric. Sergiu Savu, de la Pivniţa Savu, din Ciumbrud, spune că Feteasca regală „poate fi un vin serios, dar şi jovial în acelaşi timp", iar Alexandru Mihuţi, de la Domeniile Sescu, îi apreciază tocmai capacitatea de a surprinde: chiar cu acelaşi protocol de vinificaţie, fiecare an aduce ceva diferit.
Fiecare dintre ei găseşte în Feteasca regală altceva, şi poate că tocmai această versatilitate o recomandă drept ambasador al vinului românesc. După un secol în care a fost mai ales un vin de consum curent, Feteasca regală pare pregătită pentru drumul spre recunoaşterea internaţională.
Vinul românesc pe Prima TV
Povestea Feteştii regale, dar şi a altor soiuri, împreună cu poveştile oamenilor din spatele vinului continuă în „România din Cramă în Cramă", emisiunea realizată de Marinela Ardelean, Wines of Romania, în colaborare cu Wines of Europe.
În şapte episoade, dedicate celor şapte regiuni viticole ale ţării, emisiunea trece prin peste 80 de crame şi ascultă poveştile celor care fac vinul românesc de azi, inclusiv ale generaţiei care îl va face mâine.
„România din Cramă în Cramă" se difuzează pe Prima TV în fiecare sâmbătă, la ora 13:00, cu o ediţie specială pe 1 decembrie 2026.
