Cine nu a spus, la viaţa lui, o minciună mai mică...sau mai mare? Minţim ca să fim mai atrăgători, să câştigăm încredere sau, pur şi simplu, să flatăm. Astea-s câteva motive. Lista poate continua. Dar e ciudat! Minţim, însă nu ne place să fim minţiţi. Cum ne dăm seama că cineva ne duce...cu zăhărelul, aflaţi acum.
Toţi minţim, într-un fel sau altul, dar nu suportăm să fim minţiţi. Nu trebuie să ne transformăm în mici detectivi pentru a afla adevărul, însă putem incerca să fim un pic mai suspicioşi. Secretul stă în diferenţa dintre cuvintele pe care le rostim şi poziţia corpului nostru.
Până şi cei mai abili mincinoşi se pot da de gol. Spre exemplu, dacă o persoană priveşte spre stânga sus, în timpul unei conversaţii, înseamnă că încearcă să-şi aducă aminte de ceva ce s-a întâmplat cu adevărat. Dacă însă priveşte spre dreapta sus, este foarte posibil să se concentreze pentru a inventa o poveste. Chiar şi modalitatea de exprimare poate da uşor de gol un mincinos.
Nu este o regulă general valabilă. Un lucru este însă clar: ne putem controla cuvintele, însă niciodată limbajul corpului.
Dacă nici gesturile şi nici expresiile feţei nu trădează minciuna, mai puteţi face un lucru simplu şi rapid. Dacă vreţi să verificaţi cu lux de amănunte ce a făcut iubitul, copilul sau soţul cu o seară în urmă, lăsaţi-l să vă povestească ce s-a întâmplat şi apoi rugaţi-l să vă spună acelaşi lucru invers, de la coadă la cap. Îi va fi imposibil să facă asta dacă minte.
