Altarul de la colectiv

Lacrimile se îneacă-n suspine şi e mult doliu în uşa clubului morţii! Asfaltul e pătat cu lacrimi de ceară, pompierii păzesc ursuleţii de pluş, aduşi să mângâie durerea... E plin de tricolor cufundat în bernă, e plin de flori şi de pozele prietenilor-îngeri, răsfirate printre lumânări! E plin de regrete şi de rime triste aşezate pe cartoane. Piaţa de la Colectiv... nu mai e piaţă! Acum... e altar!